Scena pe care au rămas amprentate urmele paşilor şi talentului nemăsurat al unor actori precum Fanny Tardini, Mihail Pascaly, Mathilda Pascaly, Mihail Galino, Matei Millo, Aristizza Romanescu sau Agatha Bârsescu este gata să-şi ridice din nou cortina, după 8 ani pierduţi în chinurile restaurării primului teatru din România. Sala, cu cele 750 de scaune tapiţate cu aceiaşi catifea roşie, din stal, de la lojă sau din balcon, este gata să-şi primească spectatorii.


„Sala Mare a Teatrului va fi inaugurată pe 5 iunie, în prezenţa ministrului Culturii, Mircea Diaconu, iar prima piesă ce va fi pusă în scenă în această modernă instituţie se va produce în deschiderea stagiunii de toamnă, mai exact în luna octombrie, fiind vorba despre Iaşii în carnaval, în regia lui Alexandru Dabija”, a declarat Cristi Hadji-Culea, directorul Teatrului Naţional din Iaşi.



Ce a fost greu, migălos, a fost făcut. A mai rămas de montat sistemul de lumini şi de sonorizare, pentru ca industria de spectacole să reînceapă. „Scena a trebuit refăcută în totalitate, pentru că podinele erau putrede şi nu mai prezentau siguranţă. Fiecare podină de scenă a fost desfăcută şi refăcută în totalitate. S-au mai făcut, de altfel, modificări şi la nivelul dimensiunii scenei, ce poate fi adaptată în funcţie de piesă. Pentru scenă s-au făcut cele mai multe modificări, tocmai de aceea s-au şi suplimentat sumele de către unitatea de management. S-au făcut toate probele, iar acustica sălii este la cel mai fidel grad de rezoluţie. S-au făcut determinări acustice şi s-a încercat păstrarea aceloraşi materiale care au fost folosite iniţial”, ne-a declarat inginerul Gheorghe Băean, directorul tehnic al firmei Iasicon SA, cea care s-a ocupat de reabilitarea clădirii teatrului.



Prima piesă ce va fi pusă în scenă la Naţionalul ieşean după restaurare se va juca în deschiderea stagiunii de toamnă - Iaşii în carnaval, în regia lui Alexandru Dabija




Cristalele de Murano şi stema Principatelor, reaşezate la locul lor

Munca pentru consolidarea şi restaurarea Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” nu a fost numai una de structură sau de construcţie. „S-au studiat peste o mie de pagini de arhivă pentru a aduna toate elementele ce au stat la baza construirii Teatrului Naţional. În afara arhivelor pe care le-am studiat, am fost în documentare la Odessa şi mi-am propus ca Teatrul Naţional din Iaşi să fie mai frumos decât cel de acolo. Sper să fie de bun augur pentru Iaşi faptul că în cel mai vechi teatru din ţară se poate juca din nou. Toate elementele de pictură au fost refăcute aidoma celor făcute la momentul iniţial.

Cu toate acestea, cel mai mult s-a lucrat la partea de structură”, a spus Gheorghe Băean. Toate elementele de arhitectură interioară au fost refăcute aşa cum au fost proiectate acum 126 de ani. De pildă, în perioada Primului Război Mondial, pe una dintre lojele din apropierea scenei exista stema Principatelor Române, iar mai apoi, prin 1954, atunci când clădirea teatrului a suportat intervenţii în urma cutremurului, aceasta a fost înlocuită cu stema Republicii Populare România. În urma lucrărilor, stema Principatelor Române a fost reaşezată la loc de cinste.

Un alt element modificat la ultimele lucrări din anul 1957 sunt geamurile de cristal, care au fost schimbate cu geamuri de sticlă obişnuită. „Am ţinut ca în cadrul acestei lucrări să readucem geamurile de cristal la teatru, aşa că am făcut comandă, cu mulaje, pentru fiecare foaier sau sală, direct la Curtea Sticlarilor de la Bucureşti. Tot ce este în jurul sălii de spectacole este cristal de Murano. Tot cu cei de la Curtea Sticlarilor am făcut şi stema principatelor”, a spus inginerul.

În 2007 s-a făcut acordul cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, în care s-au menţionat mai multe obiective, printre care şi Teatrul Naţional din Iaşi. „Adrian Iorgulescu era ministru pe atunci, şi multe monumente s-au pus în siguranţă. Vreau să mulţumim tuturor angajaţilor de la teatru cu care ne-am consultat, pentru că fără aceşti specialişti ne-ar fi fost cu mult mai greu. Ei au ştiut cel mai bine mecanica de scenă, sunetul, luminile...”, a mai spus dl Băean.



„Mi-am propus ca Teatrul Naţional din Iaşi să fie mai frumos decât cel de la Odessa”– ing. Gheorghe Băean, director tehnic al Iasicon SA Iaşi



Teatrul Naţional, fascinaţia primei scene

Unul dintre iubitorii acestei bijuterii arhitecturale, venit direct din Germania pentru a vedea minunea vie a dramaturgiei şi liricii ieşene, a fost şi tenorul Daniel Magdal. După 20 minute de la sosirea pe Aeroportul Iaşi, tenorul ieşean, stabilit de mai mulţi ani în Germania, privea fascinat sala, bine înfipt pe mijlocul scenei atât de prietenoase. „Pe această scenă am copilărit şi tot pe această scenă am debutat. E uimitor să redescopăr aceeaşi compoziţie a sălii. Îmi aminteşte de roşul de atunci, de spectatorii şi colegii cu care am avut aici spectacole. Ultima oară am cântat pe această scenă în anul 2005. Am avut două interpretări, Aida cu o solistă din Berlin, şi Tosca, alături de Mioara Cortez. Sunt foarte fericit că s-a terminat. Iaşul are nevoie de teatru. Aici am debutat, aici am crescut. Aici, într-una dintre loje, am stat de la 9 ani. Am văzut fiecare repetiţie a marilor actori şi cele mai extraordinare piese jucate pe scena naţionalului ieşean. Acum am sosit din Germania şi trebuie să ajung la Suceava, dar am venit să-l văd. Nu puteam altfel. E fantastic! Sper ca inaugurarea lui să se facă în stagiunea din toamnă, cu o piesă a lui Alecsandri”, ne-a spus tenorul Daniel Magdal.

Totul în interiorul Teatrului Naţional impresionează prin rafinamentul şi somptuozitatea ornamentelor de inspiraţie barocă şi rococo, fie că este vorba despre reprezentările sculpturale sau picturale. Pe mijlocul sălii atârnă candelabrul cu 109 becuri din cristal de Veneţia, iar în sală un număr de 1.418 lămpi electrice iluminează alegoriile paradisiace, nimfele şi îngerii încadraţi de o structură rococo, pe plafonul pictat de Al. Goltz.


„Mi-ar plăcea ca după primul spectacol să se facă ordine şi să se folosească substanţele adecvate. Avem până şi instrucţiuni de folosinţă la scaune şi la celelalte lucruri care au fost reconstituite. Totul depinde de acum de mentenanţă. Totodată, m-aş mai dori ca acest teatru să fie vizitat. Trebuie să i se dea voie tineretului să-l viziteze”, a spus Gheorghe Băean.



Istoria teatrului românesc, într-o singură clădire


Înfiinţat în 1840, sub direcţiunea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu, conducerea trupei româneşti fiind asigurată de Costache Caragiali, Teatrul Naţional a funcţionat din 22 decembrie 1846 în noua sală a Teatrului cel Mare de la Copou. În noaptea de 17 spre 18 februarie 1888, în urma unui incendiu devastator, clădirea Teatrului de la Copou este distrusă.



Demersurile pentru construirea unui nou local de teatru au durat până în 1894, când este aprobat contractul cu arhitecţii vienezi Fellner și Helmer, constructori recunoscuţi a vreo 20 de localuri teatrale din Europa, printre care cele din Viena, Praga, Ausburg, Sofia, Odessa, Pesta, Temeswar, Szegedin, Zurich sau Karlsbad. La 1 iulie 1892, cei doi arhitecţi erau invitaţi la Iaşi, trimiţându-li-se banii de drum, în jur de 500 de florini.


Actuala clădire a fost construită pe locul vechii primării, între anii 1894 şi 1896, fiind considerată a fi cel mai vechi şi cel mai frumos lăcaş de acest gen din ţară. Până la a se construi clădirea teatrului de azi, zona din jurul acesteia a fost supusă unei adevărate sistematizări.


După două zile de dezbateri intense, în luna mai a anului 1894, Consiliul comunal şi primarul Vasile Pogor stabileau definitiv aşezarea Teatrului cu faţa spre strada Ştefan cel Mare, lângă fosta biserică Dancu, pe locul pe care se află Casa arhitectului-şef, pe axul Mitropoliei, între cele două clădiri urmând a se deschide, prin exproprieri costisitoare, un larg bulevard sau scuar. În loc să fie orientată cu intrarea spre strada Cuza Vodă, clădirea Teatrului a fost proiectată cu cale de acces spre actuala Mitropolie, şi cu spatele la strada Cuza Vodă. După trecerea a 7 decenii şi ceva, prin anul 1968, încep lucrările de eliberare a faţadei bătrânului Teatru.



Astfel, în câteva zile, buldozerele reuşesc să spulbere lanţul clădirilor din fosta stradă a Primăriei, fostă C. Dobrogeanu-Gherea, cât şi acele din faţa intrării la Teatru, printre care tipografia întemeiată în 1865 de Herşcu Goldner, editorul lui Ion Creangă sau grădina fostului teatru de vară „Pomul Verde”, înfiinţat prin anul 1876, lăsând loc esplanadei actuale. De la inaugurarea teatrului, fastuoasa sală de spectacole a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” a mai fost renovată în anul 1957, iar în anul 1969, teatrului i s-a construit o nouă aripă.

Teatrul Naţional din Iaşi, care adăposteşte şi Opera Naţională, este una dintre clădirile cele mai bogat ornamentate cu elemente în stil baroc sau rococo şi cu holuri în marmură colorată, cu statui graţioase, candelabre şi capete aurite, creând o atmosferă de feerie, eleganţă şi intimitate.