M-a pălit acu două zile să merg la cireadă ca o vită încălţată ce sunt, ca să îmi injectez în vene vaccinul lui Peşte de care aud acu că ar fi fost afacerea companiilor farmaceutice, în contextul unui bluf pandemic. M-am înfăţişat deci ca un bivol încălţat la pişoarul din spatele gheretei paznicului de la Spitalul de Infecţioase din Iaşi (de Infecţioase în sensul în care dacă n-ai ceva mai bun de făcut pe acasă te duci la locul cu pricina şi te pricopseşti cu vreun microb care te va face negreşit găzdaşul cloacei cu nume de spital)…şi m-am cuplat la jocul de societate “hai s-o priponim pe coana mare” cu încă vreo 10 megieşi mai rurali. Mă proptesc deci sub sita ploii mocăneşti care cade cadenţat şi sigur din cerul înnourat de început de an cenuşiu, chiar în spatele unui conaţional tot atît de cenuşiu şi aştept…şi aştept…şi aştept. Simt cum mi se fleoştesc pingelele, mi se umplu buzunarele de ploaie, mi se udă gripa porcină, mucii fac front comun cu firul de apă care mi se scurge pe streaşina nasului, ăla negricios mă priveşte suspect de cenuşiu şi-mi spune într-un final că n-a mai fumat o ţigară de două zile. Mă fac că plouă …şi ploua, şi ploua…Îi las ultimele fumuri în final. Ce dracu, doar sunt un bun creştin! “Mama şi-a făcut vaccinul. Şi nevastă-mea… Soacră-mea a făcut ieri…Şi după ce şi-au făcut toate mi-au zis şi mie “du-te dracului şi te vaccinează, porcule!”. Tot n-aveam nimic mai bun de făcut”, mi se confesează conaţionalul şi trage cu poftă ultimul fir de fum care îl mai poate înghiţi din filtrul supraexploatat şi ud ca un sfîrc de lehuză la al zecelea copil. Stăteam de vreun sfert de oră în ploaie şi mica codiţă la vaccin se menţinea la fel de mare. Din cînd în cînd mai ieşea cîte o purtătoare de halat cu botniţă pe clănţău. Pacienţii parcă intraseră în pămînt. “Oare îi eutanasiază?”, mi-a trecut iute prin minte un gînd, asemeni unui glonţ de la Ciorogîrla.

Mă îndes şi mai aproape de zidul micii chilii pe care cineva pictase pe un panou ceva despre “dispensarizarea hepatitei” şi arunc un ochi înăuntru. Două posesoare de halate albe stau cu tîrtiţa pe scaune şi studiază pe deasupra telescoapelor, ca pe un gîndac, un pacient care stă smirnă, precum un ginerică în faţa soacrei. Într-un colţ, o tinerică cu masca postată regulamentar pe mufă, îl descoase şi ea. Sub tirul de întrebări, capul omului pare ca o păpuşă matrioşca..Stînga-dreapta-stînga -dreapta. Deodată, dintr-un alt colţ al micuţei cămăruţe, se îndreptă spre bietul om o arătare cu o perucă pe cap a la Jimi Hendrix, nebărbierit de la instalarea crizei şi cu o privire prezidenţiabilă de nu ştiai unde îi va înfige omului acu pe care îl vîntura ameninţător. Brusc, m-am uitat pe cer la ploaia care nu mai contenea, la figurile din jur şi la ceas. Pierdusem deja vreo 45 de minute. N-avea rost să părăsesc această frumoasă adunare. “Da are efecte adverse? Că spunea cineva aseară ceva la televizor..”, se întreba în spatele meu o băbuţă cu faţă de bîtlan, aflată la momentul testamentului. Cînd într-un final am ajuns în faţa uşii scorojite, făcută parcă din stejarul din Borzeşti, îşi fac apariţia cameramanii de la Tele M şi Pro Tv iar băbuţa care pînă atunci era curioasă nevoie mare unde intră ăla sau ălălalt, ajunge brusc la capătul rîndului. “Da nu vreau maică poze!”. Intru, dau buletinul, mă dezbrac şi aştept. “Aveţi simptome de gripă? Vă curge nasu, aveţi febră?..”. “Numai nasu”. “Păi de cînd?”. “De cînd mă ţineţi în ploaie”, îmi vine să-i spun. “Păi nu putem să vă facem vaccinul. Trebuie să vă vadă un medic”. Îmi vine să-i strîng şi mai bine botniţa pe mufa aia angelică. “Pai dumneata ce eşti? Îmi faceţi acum injecţia aia nenorocită, îmi asum toate riscurile şi toată lumea e mulţumită. Sub streaşină nu mai stau încă o dată”, îi spun duduii şi brusc toţi ochii din încăpere se intersectează bezmetic. “Bun..Da trebuie să semnaţi”. Îmi arunc o iscălitură asiatică pe un catastif şi mă aşez la injecţie. Jimi Hendrix, care pe tot parcursul discuţiei kafkiene a moşmondit ceva în chiuveta din colţul încăperii, s-a întors spre mine hotărît să-mi înjecteze un lichid zbîrcit care putea fi atît motorină cît şi ceai de levănţică. Cît despre acul care mi se înfigea cu ciudă în carne nu aveam nici o garanţie că nu e acelaşi ac cu care au fost înţepati toţi pensionarii de dinaintea mea. Instrumentarul medical era dosit mai ceva ca Elodia iar nicăieri în încăpere sau pe uşile exterioare, nu exista vreun material referitor la gripa porcină, efecte adverse, ce tre’ să faci sau să nu faci înainte sau după administrarea vaccinului. La fel ca la asomarea porcului.

……………………………………………………………………………………….

Azi aflu că Toni Tecuceanu nu a murit de gripă porcină, şi implicit “efectul Tecuceanu” nu a favorizat decît companiile farmaceutice şi asiguratorii, că toată această pandemie de gripă porcină nu a fost decît un bluf, menit să crească la rîndul ei vînzările companiilor farmaceutice. În paralel, responsabilii din MS îi dau înainte cu vaccinul autohton produs de Institutul Cantacuzino. “Acest vaccin este sigur, este eficient si nu are nici un fel de reacţii secundare neplăcute”, afirma ieri Adrian Streinu Cercel. Înseamnă că cei injectaţi ar trebui să se aştepte în cel mai bun caz la reacţii gădilitoare ca şi cum şi-ar rătăci intenţionat un cercel străin prin zonele erogene? Sau cum? Dacă toate aceste ipoteze se vor confirma, după parjolul şi furtul moţatelor de acu cîţiva ani care s-a doveit a fi o mare găinărie, putem spune cu seninătatea lui Păcală, că am fost martorii şi cobaii celei mai mari porcării. Aştept cu interes gripa ovină pentru a întregii epidemiile mioritice!